miercuri, 8 ianuarie 2014

Ne-a apucat un dor de … Duca!


                                                                Ne-a apucat un dor de … Duca!

               Şi ne-am dus, cu mic cu mare la Urşanii Horezului unde  liberalul, unul autentic, I.G.Duca îşi doarme eternitatea de 80 de ani, de când a fost răpus de nişte mâini criminale. Eram în 29 dec. 2013, adică la 4 zile de controversata zi de 25 Dec, când chiar un fost preşedinte, şi comandant suprem al ţării în acelaşi timp, va fi fost, acum 24 de ani, împuşcat, cu acte în regulă, de foştii lui colegi de partid, ca să numim aici doar pe Ion Iliescu şi azi mentor al neopesedismului românesc, aliat al nostru, adică a captivilor în USL… Ambiguă situaţie! Urmaşii Brătienilor şi ai nefericitului Duca, fost două săptămâni, prin dec.1933, prim ministrul României, au uitat de martirul de la Sighet: istoricul I.Gh. Brătianu şi sunt alături de urmaşii, nespovediţi, ai foştilor torţionari.

             Comemorăm persoana căzută în lupta politică a acelor vremuri tulburi. Crima politică a fost una evidentă, acum 80 de ani. Au venit apoi comuniştii cu…  eliberatori  şi eliberări, de tot şi de toate, pentru amărâta noastră ţară. L-au dus pe Dumnezeu taman în Siberia. Pe oamenii ca brazii şi plopii i-au retezat să facă loc sălcilor plângătoare, răchitelor şi mărăcinilor care altoiţii la vremea năpârlirilor vor legitima trandafirii viitoarelor uneltiri.  Am comemorat zilele trecute şi  pe revoluţionarii momentului 1989, toţi tineri cu viaţa în faţă, sacrificaţi, fără şovăire, de un Irod  modern, să dea bine mascarada, căreia îi tragem şi azi ponoasele. Legitim momentul, dar are în sine şi doza lui de cinism. Pe dorinţa de înnoire şi readucerea lui Dumnezeu acasă, pentru care au murit simbolicii prunci ai lui Irod, regizorii salvării neîntinate a unor valori compromise, vor fi măsluit până şi Constituţia ţării băgată prin referendum, graţiere supremă tuturor nelegiuiţilor şi fărădelegilor comise, premeditat, profitând de euforia spontană şi naivă a unui popor îmblânzit multisecular la supuşenie, credulitate şi uşor de amăgit după descărcările abrupte ale tensiunii acumulate. Am comemorat pruncii ucişi în 1989, pentru că ei chiar merită! Ce ne facem cu minciunile, privind idealurile „revoluţiei”, care se vădesc blesteme greu de mântuit?

            Cu aceste frământări am venit, trei crai dinspre  Răsărit, adică de la Râmnic, spre Horezu. Am trecut prin mijlocul satului Urşani printre maşinile, cu toate mărcile de pe pământ, străjuite de vigilenta poliţie. Oamenii cu eşarfa tricoloră pe piept ni se arată a fi primari. Sunt mulţi. O fanfară gălăgioasă, cu stridenţa ei caracteristică vorbeşte orizontului însorit şi foarte cald, pentru un sfârşit de decembrie, că se întâmplă ceva deosebit.  Lăsăm acolo mulţimea aceasta, aflată într-o anumită aşteptare şi ne îndreptăm spre biserica unde pare că nu se întâmplă nimic, fanfara răzbate şi aici, foarte sonor. Intrăm în biserică. Liturghia este în plină desfăşurare. Suntem într-o duminică şi rânduiala îşi cere ritualul. În lăuntru, lume puţină: câţiva bărbaţi mai în vârstă, câteva femei şi vreo doi trei tineri. În altar slujesc doi preoţi. Am venit la invitaţia preotului Constantin Mănescu, paroh aici la Urşani. Lângă el slujeşte şi preotul Găman. Noi forumiştii, colegi în Forumul Cultural al Râmnicului cu preotul paroh, veneam cu adevărat dinspre Răsărit. Gică tocmai sosise de la Chişinău unde dusese daruri de Crăciun şi unde dăruise romanţe, vorbind despre sufletul românesc, exprimate în oficiala limbă română reinstituită de curând. În ce mă priveşte, făcusem Crăciunul cu Nicolae  Iorga, Tache Ionescu şi cu I.G. Duca la … Ploieşti , unde bronzurile lor  îi arăta miraţi de grămada de coroane, proaspăt depuse pentru revoluţionarii din 1989. Certitudinea mea din seara Crăciunului, în oraşul lui Nenea Iancu ar fi după spusa lui Caragiale, şi el revoluţionar pentru… republica lui Candiano Popescu: „curat - murdar”. I-am promis lui I.G.Duca , fiind convocat şi la delegaţia permanentă a liberalilor vâlceni, că voi merge la Urşani, pentru pomenirea sa. Preotul Nicolae State Burluşi, originar de pe Valea Topologului, fief autentic, ca de altfel şi Oltenia de sub munte, al liberalismului românesc, neîmpăcat ca şi noi (că de aceea suntem forumişti!), cu starea anomică a societăţii româneşti, cu discreditarea marilor repere de conştiinţă românească, va fi vrut să plecăm cu… steaua. Va intra imediat în altar şi chiar va fi slujit, cu toată trăirea, parastasul familiei marelui liberal.

             Momentul a fost unul special. În această duminică se oficiază pomenirea celor paisprezece mii de prunci, sacrificaţi de Irod pentru… oprirea înnoirii lumii prin întruparea lui Dumnezeu în pruncul Iisus.  M-am gândit imediat la copiii românilor sacrificaţi în decembrie 1989 şi perspectiva înnoirii noastre. Credem în mântuire şi în înnoire, dar Irod şi ciracii săi… sunt contemporanii noştri. Un Constantin cel Mare se va naşte, oare?, tot după trei sute de ani? Nu! Timpul se arde mai repede acum! Ameţitor de repede. Dar prescrierea şi desecretizarea crimelor din interes strategic, nu se va face oare, dincolo de orizonturile unei memorii prea aglomerate de banalităţile şi minciunile agresive livrate adevăruri gol goluţe? Horezu are norocul, chiar în 2014 să comemoreze pe Constantin Brâncoveanu, exact la 300 de ani de la jertfa sa şi a pruncilor săi, pentru mântuirea neamului. Să nădăjduim că după 15 August 2014, semnalul, plecând de  la Horezu,   va trezi, cu adevărat, pe toţi românii şi aceştia îşi vor lepăda întreaga zgură, vor scăpa de himerele şi coşmarul  minciunilor travestitului Mefisto. Trebuie să ne asumăm adevărurile incomode şi oprobriul iesmenilor, părtaşi la firimiturile Fratelui Mare, pe numele lui Sistemul.

             La comemorarea din faţa altarului biserica s-a umplut instantaneu! Erau acolo liberalii autentici , dar şi complici ai Fratelui cel Mare, lucru care se va vădi în sala Casei de cultură „Constantin Brâncoveanu” la programatul taifas politic. Momentul de vârf al întregii comemorări din această zi va fi fost excepţionalul cuvânt al preotului Constantin Mănescu despre personalitatea marelui liberal, despre contextul politic tulbure al anului 1933 şi despre lecţia istoriei, una cu nefericitele ei repetiţii într-un blestem nemântuit.  Discursul părintelui, unul cu adevărat academic, rostit în faţa altarului va fi câştigat atenţia tuturor.

             Programul foarte dens al manifestărilor, cu o cadenţă metronomică, arătând forţa organizatorică a primarului Horezului, Ilie Fârtat şi a oamenilor săi ne-a mai prilejuit şi alte… discursuri. Unele de circumstanţă, altele lipsite de idei. La dezvelirea bronzului lui I.G.Duca, fapt remarcabil, pentru momentul acesta, pentru oraşul Horezu, pentru demonstraţia spiritului liberal al locurilor,  asistenţa eterogenă, părea un zumzet nestrunit. Grupuri ad-hoc socializau diversitatea şi lipsa de semnificaţie, pentru ele, a ceea ce se întâmpla acolo. Părea un afront imens, pentru toate sacrificiile făcute de oraş să ocazioneze un moment al trezirii unei anumite conştiinţe. Costume populare, atmosferă sărbătorească, grija gazdelor ca totul să fie bine erau acolo… dar şi gura lumii, aşezarea în realitatea cu oportunităţi, vânătoarea în ape tulburi, detaşarea de activism, pieptul în faţă la paradă, presari pentru şi… contra, oameni cu sacii în căruţă şi cei în căutare de colaci, unii doar pentru poze cu… mărimile efemere, făceau atmosfera unui moment, totuşi unic.  Unul vorbea mulţimii, puţin dispusă să-l asculte. Cei care stăteau, totuşi cu faţa, spre proaspăt dezvelita statuie nu aveau cum să nu observe şueta celor din aparentul prezidiu cu gândul în altă parte, în mod sigur nu acolo, şi, atunci semnalul pentru eveniment era clar: fiecare cu… ale sale, în atâtea partizanate posibile. Lucru evident! Unii erau din guvern, chiar de curând intraţi, alţii erau parlamentari nemulţumiţi de… executiv în timp ce peneliştii vâlceni, de pe toate rămurelele politicii locale, nu au nici un motiv să recunoască struţo-cămila uselistă care în deşertul vâlcean nu are nicio oază. Lucrurile se vădeau acolo în clar! La putere în guvernul compromisului antibăsescu,  toţi se aflau într-un post negru, fără precedent, în realitatea administraţiei judeţene în care primari liberali sunt umiliţi. Economia judeţului, evident cea moştenită, dusă printr-o gândire social-democrată, într-o ruină fără precedent. Cazul Oltchimului pus pe butuci, totuşi de guvernarea Ponta, a Hidroelectricii trecută în insolvenţă, hocus-pocus!, tot „inginerie” cu ciracul lui Ponta, avocăţelul cu firmă şi comision: Remus Borza, nu întâmplător marele orator al unei organizatii, nu prea vizibile, dar de netagaduit interes public (?!)  – prost vorbitor cu oamenii unei structuri profesionalizate, de elită, una autentică a economiei româneşti,  misogin cu cele ce cresc pruncii, ostil tinerilor daţi afară dintr-un traseu de carieră abia început, cu un asumat exces de competenţă, acolo unde meseriile se învaţă în mulţi ani cu mintea la purtător… Ei bine Ponta va fi lovit în judeţul lui Câlea şi prin Hidroelectrica, una foarte prezentă în socialul Vâlcei, dar cu contribuţie doar în PIB-ul naţional, deşi lămâia stoarsă este în teritoriu… unde Vâlcea reprezintă peste 2 miliarde kwh produşi, vezi Doamne!, în Piaţa Victoriei, nu pe Lotru şi pe Olt, nu prin priceperea şi munca vâlcenilor. Pentru ca parodia să fie completă, ceea ce au vrut alţii la Vidra şi în legătură cu Transalpina, falsul Ponta nu, nu poate!, ca n-a aflat de această perlă a turismului românesc. El se face că nu ştie nimic despre  frumuseţea locurilor şi a a şters, cu mânie proletară continuarea unor lucruri începute, culmea!, în perioade de criză, numai pentru că fosta ministră, cu toate păcatele ei, era… blondă. Ce să mai vorbim despre culoarul patru şi despre strategia europeană de dezvoltare a infrastructurii de drumuri, cum că pe şoseaua morţii între Sibiu şi Rm. Vâlcea  cu 50-60000 de autovehicule pe zi (aproape una pe secundă!) inclusiv traficul greu de milioane de tone nu este, culmea!, o prioritate. Cu aşa cunoaştere a realităţii, cu aşa decidenţi, suntem sortiţi pieirii! Vina faptului că realitatea din Vâlcea nu mişcă reprezentanţii voinţei noastre politice, aflaţi în puterea executivă ne aparţine. Promisiunile lui Câlea nu au fost niciodată respectate de şefii lui. S-a mulţumit doar cu faptul  ca el este… respectat. Dusu cu vorba!  Ceea ce a promis şi  i s-a promis şi lui, în… limitele permise de bugetul central, fatalitate! niciodată nu ajunge si pentru sfârşitul alfabetului. Cât despre liderul PNL al unui judeţ cu foarte mulţi primari galbeni nu se poate spune că mai contează, in afara unui USL , in Valcea PSD-ista, acolo unde nu şi-a putut impune în executiv puterea organizaţiei, una cu oameni deosebiţi, pe care, de teama competiţiei a refuzat să se sprijine, ba chiar i-a îndepărtat printr-o feudală percepţie a ierarhiei politice (a se citi meritul contributiei financiare tradus in pozitie pe lista meritelor!). Cârtelile lui, la centru, chiar sonore,  post factum, sunt o scuză pentru sine, doar. Adică, pe româneşte, ne-ai si te-ai păcălit domnule! Atâta amar de popor dezimformat, liberali prin vocaţia istorică, nu prin propaganda, una endemic mincinoasă, că ai să ne foloseşti puterea pe care ţi-am dat-o să faci ceea ce trebuie? Că ne-ai amăgit că poţi să o faci? Realitatea este că managementul politic este o treabă grea şi el se demonstrează prin realitatea pe care o gestionezi, sau nu,  în folosul public, nu al unor efemeri demnitari politici bugetaţi pe buna noastră încredere amăgită fără ruşine! Cum funcţionează Consiliul Judeţean? Credem că nu prea funcţionează dacă primarii, foarte mulţii noştri primari PNL sunt nemulţumiţi! Suntem acolo? La Putere? Credem că da! Proiectele naţionale, prefectul judeţului, depind cumva de guvernul României în care suntem… complici? Credem că da, domnule lider! Atunci cum rămâne cu nemulţumirile prezente şi mobilizarea, pentru mai ce ? mai conteaza?, în viitorul apropiat, cand prezentul este foarte ostil judetului?

            Delegaţia permanentă a PNL Vâlcea, întrunită la Horezu, a exprimat această stare de confuzie de pe scena politică românească. Asumarea puterii locale, a unui spirit de luptător, nutrit de spiritul liberalismul românesc nesmintit de orgolii politice, arată că un lidership performant, poate da exemplul de urmat liberalismului naţional. I G. Duca este exemplul, de la Horezu, că politica se poate face fără compromisuri sinucigaşe, sau  de susţinere, păguboase (corect identificate de L.Orban când arăta că am slujit, necondiţionat numai asocieri păguboase cu alte partide, inclusiv cu actualul PSD şi PC!) Nu cumva cei 14.000 de membrii PNL, înregistraţi de organizaţia judeţeană, îşi  vor avea soarta sacrificaţilor lui Irod, adică a unui lider fără soluţii şi doar beneficiar al unei inerţii generale de contraşi şi nemulţumiţi! Prea multe cecuri, în alb, date unui lider care nu se poate ţine de cuvânt, ori nu ştie cum să o facă, ori poate condus de alte… priorităţi, fac rău partidului şi, mai devreme ori mai târziu, chiar liderului, fie el Fratele cel Mare sau moşneanul nostru din Loviştea. Au vorbit acolo, pro domo, ministeriabili, care cred în utopia viitorului preşedinte al României, din 2014, şi că guvernarea aceasta ostilă judeţului Vâlcea, alături de USL-ul, care nu funcţionează în Vâlcea, este benefică! Curat avocaţii diavolului aceşti camarazi de partid şi vremelnici (efemeri s-a spus!) guvernanţi, numai buni de acari Păun la vremea scadenţei, când toţi vor uita că baierile pungii dezvolltării locale sunt la Dragnea, că decizia este la Ponta şi că acordul de susţinere politică a acestuia pentru Antonescu, nu este susţinut şi de socru-său, adică de… PSD! Ar fi contra firii ca un sistem, rămas în structura eşaloanelor sale inferioare, neclintit în 1989, se va clătina la suavul parfum de … crin, când greşelile fostului trandafir travestit liberal au fost mântuite de… social democraţi, iar politica liberală a scăderii taxelor nu este  cu nimic observabilă. Primarii liberali, la mâna lui Dragnea, a lui Ponta, a baronilor locali, neliberali, nu se vor putea arăta lumii prin realizările promise dar nefinanţate. Descentralizarea şi autonomia locală sunt departe de-a permite voinţei politice locale rezolvarea urgenţelor. Numai prin minuni, eficienţă extremă, capacitarea unor voluntariate, realizarea unor proiecte cu surse atrase, antrenarea cetăţenilor se mai pot vădi  primarii credibili şi respectaţi. Credem că Horezu a avut această şansă şi mai credem că primarul oraşului este un om politic, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului. Este liberal în sens doctrinar, plin de iniţiative, întreprinzător, ancorat în realitate. Cei din preajma sa acţionează solidar şi lucrurile bune nu întârzie în peisaj. La încheierea delegaţiei permanente, la care nu au luat cuvântul, în spiritul dezbaterilor constatate, decât invitaţii şi un exponent al culturii, de la Societatea Culturală Anton Pann, fostul arbitru de fotbal Nicolae Dinescu (despre I.G.Duca!), liderul local Cr. Buican a promis că, după şase luni în care raportul nu ar fi pozitiv, în ianuarie va schimba foaia şi la următoarea delegaţie… se va manifesta mai ferm. S-a încheiat cu imnul ciuntit şi cu la mulţi ani. Pomana lui I.G.Duca, deschisă în consecinţă la Pensiunea TACO, a continuat cu o agapă prietenească unde oamenii s-au aşezat după afinităţi. S-a cântat… Omul bun şi pomul copt…  care nu prea au noroc . In spirit crestin au fost uitate adversităţile politice. Erau acolo şi răspândacii presei noastre, unii dintre ei, doar la un şpriţ că despre condei, acesta nu scrie decât cu cerneală colorată şi cu rezervorul plin, uneori cu piciorele in cisme, urmand ordinele..

             Am urmărit cu interes mişcarea browniană din sală, am ascultat repertoriul adaptat cu dedicaţii speciale, am urmărit dansatorii şi culisele. Socializare, reaşezare grupuri dupa afinităţi, promisiuni, urări de sărbători. La anul care vine noi redute politice stau în faţa politicienilor, de toate culorile în folosul unor oameni care vor demonstra că pot… prin Europa, pe la Cotroceni. Deocamdată este pace. Una aparentă. Se lăsa seara, aşa că am hotărât să ne întoarcem către Răsărit. Veniţi cu dorul nostru, anual, de I.G.Duca am plecat cu îngrijorările unei cuprinzătoare nelinişti, din Utopia, mândra grădină şi un dor de ducă ne-a cuprins către spiritul sărbătorilor neîncrâncenat de patimi, vanităţi şi foarte multe vorbe de clacă. /Mihai Sporis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu