Ne-a apucat un dor de … Duca!
Şi ne-am dus, cu mic
cu mare la Urşanii Horezului unde
liberalul, unul autentic, I.G.Duca îşi doarme eternitatea de 80 de ani,
de când a fost răpus de nişte mâini criminale. Eram în 29 dec. 2013, adică la 4
zile de controversata zi de 25 Dec, când chiar un fost preşedinte, şi comandant
suprem al ţării în acelaşi timp, va fi fost, acum 24 de ani, împuşcat, cu acte
în regulă, de foştii lui colegi de partid, ca să numim aici doar pe Ion Iliescu
şi azi mentor al neopesedismului românesc, aliat al nostru, adică a captivilor
în USL… Ambiguă situaţie! Urmaşii Brătienilor şi ai nefericitului Duca, fost
două săptămâni, prin dec.1933, prim ministrul României, au uitat de martirul de
la Sighet: istoricul I.Gh. Brătianu şi sunt alături de urmaşii, nespovediţi, ai
foştilor torţionari.
Comemorăm persoana
căzută în lupta politică a acelor vremuri tulburi. Crima politică a fost una
evidentă, acum 80 de ani. Au venit apoi comuniştii cu… eliberatori şi eliberări, de tot şi de toate, pentru
amărâta noastră ţară. L-au dus pe Dumnezeu taman în Siberia. Pe oamenii ca
brazii şi plopii i-au retezat să facă loc sălcilor plângătoare, răchitelor şi
mărăcinilor care altoiţii la vremea năpârlirilor vor legitima trandafirii
viitoarelor uneltiri. Am comemorat
zilele trecute şi pe revoluţionarii
momentului 1989, toţi tineri cu viaţa în faţă, sacrificaţi, fără şovăire, de un
Irod modern, să dea bine mascarada,
căreia îi tragem şi azi ponoasele. Legitim momentul, dar are în sine şi doza
lui de cinism. Pe dorinţa de înnoire şi readucerea lui Dumnezeu acasă, pentru
care au murit simbolicii prunci ai lui Irod, regizorii salvării neîntinate a
unor valori compromise, vor fi măsluit până şi Constituţia ţării băgată prin
referendum, graţiere supremă tuturor nelegiuiţilor şi fărădelegilor comise,
premeditat, profitând de euforia spontană şi naivă a unui popor îmblânzit
multisecular la supuşenie, credulitate şi uşor de amăgit după descărcările
abrupte ale tensiunii acumulate. Am comemorat pruncii ucişi în 1989, pentru că
ei chiar merită! Ce ne facem cu minciunile, privind idealurile „revoluţiei”,
care se vădesc blesteme greu de mântuit?
Cu aceste frământări am
venit, trei crai dinspre Răsărit, adică de la Râmnic, spre Horezu. Am
trecut prin mijlocul satului Urşani printre maşinile, cu toate mărcile de pe
pământ, străjuite de vigilenta poliţie. Oamenii cu eşarfa tricoloră pe piept ni
se arată a fi primari. Sunt mulţi. O fanfară gălăgioasă, cu stridenţa ei
caracteristică vorbeşte orizontului însorit şi foarte cald, pentru un sfârşit
de decembrie, că se întâmplă ceva deosebit.
Lăsăm acolo mulţimea aceasta, aflată într-o anumită aşteptare şi ne
îndreptăm spre biserica unde pare că nu se întâmplă nimic, fanfara răzbate şi
aici, foarte sonor. Intrăm în biserică. Liturghia este în plină desfăşurare.
Suntem într-o duminică şi rânduiala îşi cere ritualul. În lăuntru, lume puţină:
câţiva bărbaţi mai în vârstă, câteva femei şi vreo doi trei tineri. În altar
slujesc doi preoţi. Am venit la invitaţia preotului Constantin Mănescu, paroh
aici la Urşani. Lângă el slujeşte şi preotul Găman. Noi forumiştii, colegi în
Forumul Cultural al Râmnicului cu preotul paroh, veneam cu adevărat dinspre
Răsărit. Gică tocmai sosise de la Chişinău unde dusese daruri de Crăciun şi
unde dăruise romanţe, vorbind despre sufletul românesc, exprimate în oficiala
limbă română reinstituită de curând. În ce mă priveşte, făcusem Crăciunul cu
Nicolae Iorga, Tache Ionescu şi cu I.G.
Duca la … Ploieşti , unde bronzurile lor îi arăta miraţi de grămada de coroane,
proaspăt depuse pentru revoluţionarii din
1989. Certitudinea mea din seara Crăciunului, în oraşul lui Nenea Iancu ar fi
după spusa lui Caragiale, şi el revoluţionar pentru… republica lui Candiano Popescu: „curat - murdar”. I-am promis lui
I.G.Duca , fiind convocat şi la delegaţia permanentă a liberalilor vâlceni, că
voi merge la Urşani, pentru pomenirea sa. Preotul Nicolae State Burluşi,
originar de pe Valea Topologului, fief autentic, ca de altfel şi Oltenia de sub
munte, al liberalismului românesc, neîmpăcat ca şi noi (că de aceea suntem
forumişti!), cu starea anomică a societăţii româneşti, cu discreditarea marilor
repere de conştiinţă românească, va fi vrut să plecăm cu… steaua. Va intra
imediat în altar şi chiar va fi slujit, cu toată trăirea, parastasul familiei
marelui liberal.
Momentul a fost unul special. În
această duminică se oficiază pomenirea celor paisprezece mii de prunci,
sacrificaţi de Irod pentru… oprirea înnoirii lumii prin întruparea lui Dumnezeu
în pruncul Iisus. M-am gândit imediat la
copiii românilor sacrificaţi în decembrie 1989 şi perspectiva înnoirii noastre.
Credem în mântuire şi în înnoire, dar Irod şi ciracii săi… sunt contemporanii
noştri. Un Constantin cel Mare se va naşte, oare?, tot după trei sute de ani?
Nu! Timpul se arde mai repede acum! Ameţitor de repede. Dar prescrierea şi
desecretizarea crimelor din interes strategic, nu se va face oare, dincolo de
orizonturile unei memorii prea aglomerate de banalităţile şi minciunile
agresive livrate adevăruri gol goluţe? Horezu are norocul, chiar în 2014 să
comemoreze pe Constantin Brâncoveanu, exact la 300 de ani de la jertfa sa şi a
pruncilor săi, pentru mântuirea neamului. Să nădăjduim că după 15 August 2014,
semnalul, plecând de la Horezu, va trezi, cu adevărat, pe toţi românii şi
aceştia îşi vor lepăda întreaga zgură, vor scăpa de himerele şi coşmarul minciunilor travestitului Mefisto. Trebuie să
ne asumăm adevărurile incomode şi oprobriul iesmenilor, părtaşi la firimiturile
Fratelui Mare, pe numele lui Sistemul.
La comemorarea din faţa altarului biserica s-a
umplut instantaneu! Erau acolo liberalii autentici , dar şi complici ai
Fratelui cel Mare, lucru care se va vădi în sala Casei de cultură „Constantin
Brâncoveanu” la programatul taifas politic. Momentul de vârf al întregii
comemorări din această zi va fi fost excepţionalul cuvânt al preotului
Constantin Mănescu despre personalitatea marelui liberal, despre contextul
politic tulbure al anului 1933 şi despre lecţia istoriei, una cu nefericitele
ei repetiţii într-un blestem nemântuit.
Discursul părintelui, unul cu adevărat academic, rostit în faţa
altarului va fi câştigat atenţia tuturor.
Programul foarte dens al
manifestărilor, cu o cadenţă metronomică, arătând forţa organizatorică a
primarului Horezului, Ilie Fârtat şi a oamenilor săi ne-a mai prilejuit şi alte…
discursuri. Unele de circumstanţă, altele lipsite de idei. La dezvelirea bronzului
lui I.G.Duca, fapt remarcabil, pentru momentul acesta, pentru oraşul Horezu,
pentru demonstraţia spiritului liberal al locurilor, asistenţa eterogenă, părea un zumzet
nestrunit. Grupuri ad-hoc socializau diversitatea şi lipsa de semnificaţie,
pentru ele, a ceea ce se întâmpla acolo. Părea un afront imens, pentru toate
sacrificiile făcute de oraş să ocazioneze un moment al trezirii unei anumite
conştiinţe. Costume populare, atmosferă sărbătorească, grija gazdelor ca totul
să fie bine erau acolo… dar şi gura lumii, aşezarea în realitatea cu
oportunităţi, vânătoarea în ape tulburi, detaşarea de activism, pieptul în faţă
la paradă, presari pentru şi… contra, oameni cu sacii în căruţă şi cei în
căutare de colaci, unii doar pentru poze cu… mărimile efemere, făceau atmosfera
unui moment, totuşi unic. Unul vorbea
mulţimii, puţin dispusă să-l asculte. Cei care stăteau, totuşi cu faţa, spre
proaspăt dezvelita statuie nu aveau cum să nu observe şueta celor din aparentul
prezidiu cu gândul în altă parte, în mod sigur nu acolo, şi, atunci semnalul
pentru eveniment era clar: fiecare cu… ale sale, în atâtea partizanate
posibile. Lucru evident! Unii erau din guvern, chiar de curând intraţi, alţii
erau parlamentari nemulţumiţi de… executiv în timp ce peneliştii vâlceni, de pe
toate rămurelele politicii locale, nu au nici un motiv să recunoască
struţo-cămila uselistă care în deşertul vâlcean nu are nicio oază. Lucrurile se
vădeau acolo în clar! La putere în guvernul compromisului antibăsescu, toţi se aflau într-un post negru, fără
precedent, în realitatea administraţiei judeţene în care primari liberali sunt
umiliţi. Economia judeţului, evident cea moştenită, dusă printr-o gândire
social-democrată, într-o ruină fără precedent. Cazul Oltchimului pus pe butuci, totuşi de guvernarea Ponta, a
Hidroelectricii trecută în insolvenţă, hocus-pocus!, tot „inginerie” cu ciracul
lui Ponta, avocăţelul cu firmă şi comision: Remus Borza, nu întâmplător marele
orator al unei organizatii, nu prea vizibile, dar de netagaduit interes public
(?!) – prost vorbitor cu oamenii unei
structuri profesionalizate, de elită, una autentică a economiei româneşti, misogin cu cele ce cresc pruncii, ostil
tinerilor daţi afară dintr-un traseu de carieră abia început, cu un asumat exces
de competenţă, acolo unde meseriile se învaţă în mulţi ani cu mintea la
purtător… Ei bine Ponta va fi lovit în judeţul lui Câlea şi prin Hidroelectrica, una foarte prezentă în
socialul Vâlcei, dar cu contribuţie doar în PIB-ul naţional, deşi lămâia
stoarsă este în teritoriu… unde Vâlcea reprezintă peste 2 miliarde kwh produşi,
vezi Doamne!, în Piaţa Victoriei, nu pe Lotru şi pe Olt, nu prin priceperea şi
munca vâlcenilor. Pentru ca parodia să fie completă, ceea ce au vrut alţii la Vidra şi în legătură cu Transalpina,
falsul Ponta nu, nu poate!, ca n-a aflat de această perlă a turismului românesc.
El se face că nu ştie nimic despre
frumuseţea locurilor şi a a şters, cu mânie proletară continuarea unor
lucruri începute, culmea!, în perioade de criză, numai pentru că fosta
ministră, cu toate păcatele ei, era… blondă. Ce să mai vorbim despre culoarul patru şi despre strategia
europeană de dezvoltare a infrastructurii de drumuri, cum că pe şoseaua morţii între Sibiu şi Rm. Vâlcea
cu 50-60000 de autovehicule pe zi
(aproape una pe secundă!) inclusiv traficul greu de milioane de tone nu este,
culmea!, o prioritate. Cu aşa cunoaştere a realităţii, cu aşa decidenţi, suntem
sortiţi pieirii! Vina faptului că realitatea din Vâlcea nu mişcă reprezentanţii
voinţei noastre politice, aflaţi în puterea executivă ne aparţine. Promisiunile
lui Câlea nu au fost niciodată respectate de şefii lui. S-a mulţumit doar cu
faptul ca el este… respectat. Dusu cu
vorba! Ceea ce a promis şi i s-a promis şi lui, în… limitele permise de
bugetul central, fatalitate! niciodată nu ajunge si pentru sfârşitul
alfabetului. Cât despre liderul PNL al unui judeţ cu foarte mulţi primari
galbeni nu se poate spune că mai contează, in afara unui USL , in Valcea
PSD-ista, acolo unde nu şi-a putut impune în executiv puterea organizaţiei, una
cu oameni deosebiţi, pe care, de teama competiţiei a refuzat să se sprijine, ba
chiar i-a îndepărtat printr-o feudală
percepţie a ierarhiei politice (a se citi meritul contributiei financiare
tradus in pozitie pe lista meritelor!). Cârtelile lui, la centru, chiar sonore,
post factum, sunt o scuză pentru sine,
doar. Adică, pe româneşte, ne-ai si te-ai păcălit domnule! Atâta amar de popor
dezimformat, liberali prin vocaţia istorică, nu prin propaganda, una endemic
mincinoasă, că ai să ne foloseşti puterea pe care ţi-am dat-o să faci ceea ce
trebuie? Că ne-ai amăgit că poţi să o faci? Realitatea este că managementul
politic este o treabă grea şi el se demonstrează prin realitatea pe care o
gestionezi, sau nu, în folosul public,
nu al unor efemeri demnitari politici bugetaţi pe buna noastră încredere
amăgită fără ruşine! Cum funcţionează Consiliul Judeţean? Credem că nu prea
funcţionează dacă primarii, foarte mulţii noştri primari PNL sunt nemulţumiţi!
Suntem acolo? La Putere? Credem că da! Proiectele naţionale, prefectul
judeţului, depind cumva de guvernul României în care suntem… complici? Credem
că da, domnule lider! Atunci cum rămâne cu nemulţumirile prezente şi
mobilizarea, pentru mai ce ? mai conteaza?, în viitorul apropiat, cand
prezentul este foarte ostil judetului?
Delegaţia permanentă a
PNL Vâlcea, întrunită la Horezu, a exprimat această stare de confuzie de pe
scena politică românească. Asumarea puterii locale, a unui spirit de luptător,
nutrit de spiritul liberalismul românesc nesmintit de orgolii politice, arată
că un lidership performant, poate da exemplul de urmat liberalismului naţional.
I G. Duca este exemplul, de la Horezu, că politica se poate face fără
compromisuri sinucigaşe, sau de susţinere,
păguboase (corect identificate de L.Orban când arăta că am slujit,
necondiţionat numai asocieri păguboase cu alte partide, inclusiv cu actualul
PSD şi PC!) Nu cumva cei 14.000 de membrii PNL, înregistraţi de organizaţia
judeţeană, îşi vor avea soarta
sacrificaţilor lui Irod, adică a unui lider fără soluţii şi doar beneficiar al
unei inerţii generale de contraşi şi nemulţumiţi! Prea multe cecuri, în alb,
date unui lider care nu se poate ţine de cuvânt, ori nu ştie cum să o facă, ori
poate condus de alte… priorităţi, fac rău partidului şi, mai devreme ori mai
târziu, chiar liderului, fie el Fratele cel Mare sau moşneanul nostru din
Loviştea. Au vorbit acolo, pro domo, ministeriabili, care cred în utopia
viitorului preşedinte al României, din 2014, şi că guvernarea aceasta ostilă
judeţului Vâlcea, alături de USL-ul, care nu funcţionează în Vâlcea, este
benefică! Curat avocaţii diavolului aceşti camarazi de partid şi vremelnici
(efemeri s-a spus!) guvernanţi, numai buni de acari Păun la vremea scadenţei,
când toţi vor uita că baierile pungii dezvolltării locale sunt la Dragnea, că
decizia este la Ponta şi că acordul de susţinere politică a acestuia pentru
Antonescu, nu este susţinut şi de socru-său, adică de… PSD! Ar fi contra firii
ca un sistem, rămas în structura eşaloanelor sale inferioare, neclintit în
1989, se va clătina la suavul parfum de … crin, când greşelile fostului
trandafir travestit liberal au fost mântuite de… social democraţi, iar politica
liberală a scăderii taxelor nu este cu
nimic observabilă. Primarii liberali, la mâna lui Dragnea, a lui Ponta, a
baronilor locali, neliberali, nu se vor putea arăta lumii prin realizările
promise dar nefinanţate. Descentralizarea şi autonomia locală sunt departe de-a
permite voinţei politice locale rezolvarea urgenţelor. Numai prin minuni,
eficienţă extremă, capacitarea unor voluntariate, realizarea unor proiecte cu
surse atrase, antrenarea cetăţenilor se mai pot vădi primarii credibili şi respectaţi. Credem că
Horezu a avut această şansă şi mai credem că primarul oraşului este un om
politic, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului. Este liberal în sens
doctrinar, plin de iniţiative, întreprinzător, ancorat în realitate. Cei din
preajma sa acţionează solidar şi lucrurile bune nu întârzie în peisaj. La încheierea
delegaţiei permanente, la care nu au luat cuvântul, în spiritul dezbaterilor
constatate, decât invitaţii şi un exponent al culturii, de la Societatea
Culturală Anton Pann, fostul arbitru de fotbal Nicolae Dinescu (despre I.G.Duca!),
liderul local Cr. Buican a promis că, după şase luni în care raportul nu ar fi
pozitiv, în ianuarie va schimba foaia şi la următoarea delegaţie… se va
manifesta mai ferm. S-a încheiat cu imnul ciuntit şi cu la mulţi ani. Pomana
lui I.G.Duca, deschisă în consecinţă la Pensiunea TACO, a continuat cu o agapă
prietenească unde oamenii s-au aşezat după afinităţi. S-a cântat… Omul bun şi pomul copt… care nu prea au noroc . In spirit crestin au
fost uitate adversităţile politice. Erau acolo şi răspândacii presei noastre,
unii dintre ei, doar la un şpriţ că despre condei, acesta nu scrie decât cu
cerneală colorată şi cu rezervorul plin, uneori cu piciorele in cisme, urmand
ordinele..
Am urmărit cu interes mişcarea browniană din
sală, am ascultat repertoriul adaptat cu dedicaţii speciale, am urmărit
dansatorii şi culisele. Socializare, reaşezare grupuri dupa afinităţi,
promisiuni, urări de sărbători. La anul care vine noi redute politice stau în
faţa politicienilor, de toate culorile în folosul unor oameni care vor demonstra
că pot… prin Europa, pe la Cotroceni. Deocamdată este pace. Una aparentă. Se
lăsa seara, aşa că am hotărât să ne întoarcem către Răsărit. Veniţi cu dorul
nostru, anual, de I.G.Duca am plecat cu îngrijorările unei cuprinzătoare
nelinişti, din Utopia, mândra grădină şi un dor de ducă ne-a cuprins către
spiritul sărbătorilor neîncrâncenat de patimi, vanităţi şi foarte multe vorbe
de clacă. /Mihai Sporis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu